Pe urmele nevoitorilor basarabeni – Mănăstirea Hurezi

471

M-a impresionat nespus de mult vechea mănăstire Hurezi, una dintre principalele ctitorii brâncovenești și o adevărată perlă arhitecturală a Olteniei.

Fiind poziționată la un capăt de țară, mănăstirea mereu a fost asociată cu o cetate de apărare și un loc de refugiu și reculegere. Probabil, din acest motiv Constantin Brâncoveanu a lăsat cuvânt să fie înhumat aici, pregătindu-și și mormântul, care, din motive bine cunoscute, a rămas până astăzi gol, doar cu o candelă arzând deasupra. Odată cu ascultarea impresionantei istorii a acestui complex mănăstiresc, am căutat să văd dacă s-au nevoit pe aici basarabeni refugiați.

O descoperim în lista starețelor pe monahia Agapia Brumă (n. 25.05.1903), care a condus mănăstirea în cei mai grei ani (1944-1948). Despre ea nu știm prea multe, doar că s-a născut în satul Răspopeni, județul Orhei.

În perioada 1929-1933 activează în calitate de învățătoare la Școala medie de adulți (se presupune că la Mănăstirea Călărășeuca), apoi între 1933-1936 la Școala industrială „Sf. Mănăstire Japca”, jud. Soroca, iar între 1936-1938 o descoperim ca secretară la Mănăstirea Hirova, jud. Orhei și directorare la Institutul de infirmiere călugărițe Chesarie.

Între 1941-1944 a fost stareța Mănăstirii Frumoasa, jud. Orhei

Spre regret, în cimitir nu s-a păstrat locul exact unde a fost înmormântată maica stareță, se presupune că deasupra ei au fost înhumate alte măicuțe.

S-a refugiat din Basarabia împreună cu un grup de măicuțe de la Frumoasa, iar odată plecate, au luat din mănăstire: „18 perechi de veşminte tivite cu fir aurit, 2 evanghelii aurite, 3 evanghelii argintate, 2 potire de aur, 4 cruci de aur, 5 cruci de argint, 3 cădelniţe aurite, 14 candele argintate, 6 icoane aurite, utilajul din Artel (atelierul de ţesut stofă bisericească) etc.”

Din discuție cu actuala stareță de la Frumoasa, egum. Benedicta (Mura), am aflat că acum câțiva ani mănăstirii i-au fost reîntoarse o parte din actele cadastrale și proiectele bisericii, precum și ale altor edificii mănăstirești. Acestea au fost aduse de o chileiniță a maicii Agapia, care a avut grijă de ea și căreia i-a transmis documentele. Se presupune că în aceeași perioadă s-au stabilit la Mănăstirea Hurezi cel puțin încă două măicuțe, cărora li se păstrează mormintele.

Este vorba de Ana Xenia Cireș (n. 20.11.1918 – d. 28.05.2006), despre care nu se știu prea multe date, și maica Tatiana Scânteie (n. 1919 – d. 2002).

Despre maica Tatiana am aflat că toată viața a vorbit cu florile mănăstirii. Pe ce punea mâna înverzea, înflorea. O iubea toată lumea pentru gingășia și dragostea față de toți și față de toate.

Actuala stareță de la Hurezi ne-a vorbit atât de frumos despre ultima ei zi din viața pământească. Vizitând-o, maica Tatiana i-a spus din dimineața zilei să i se pregătească totul pentru înmormântare, căci noaptea va pleca la Domnul.

Apoi a mai povestit că a visat un vagon plin cu flori în care a urcat ea și încă două nevoitore.

Așa s-a întâmplat că spre seară a adormit în pace, iar în scurt timp au decedat și celelalte două măicuțe pomenite.

Această povestioară m-a înaripat și m-a încurajat pentru o viață mai plină de sens, deci una îmbunătățită duhovnicește.

Oamenii curați pleacă liniștiți, împăcați, pentru că au trăit frumos.

Preot Octavian MOȘIN